Despre lemn

Simbolistica portilor maramuresene

Rustic on septembrie 25, 2020

Maramureșenii au fost dintotdeauna credincioși lemnului, l-au prețuit foarte mult și i-au găsit diferite întrebuințări, precum vasul din care mâncau, locuința în care trăiau, bisericile în care îl venerau pe Dumnezeu. Cu toate acestea, poarta maramureșeană este un simbol străvechi care îi reprezintă și în ziua de astăzi pe locuitorii zonei.


Porțile maramureșene există încă din perioada feudală când s-a format o clasă de nemeși (ţărani nobili) cuprinzând un număr mare de familii, provenind din rândul obştilor maramureşene . Doar aceștia aveau dreptul să își construiască porți grandioase, lucru prin care se deosebeau de țăranii simpli care își puteau confecționa doar vranițe ( confecționate din pari montați paralel pe o ramă dreptunghiulară și cu o diagonală, pentru a-i fixa). În această regiune, ele se întâlnesc mai ales în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza, precum şi în unele localităţi din Ţara Lăpuşului.

Instaurarea comunismului a adus egalitate între nobili și țărani, astfel din acel moment și oamenii simpli dețineau dreptul de a-și construi porți maramureșene deosebite. Însă acest lucru s-a îndreptat înspre o exagerare a simbolurilor sculptate pe porți.

Componență și structură

Poarta era făcută din lemn de stejar, însă un lucru cu o semnificație puternică spiritual este faptul că lemnul era tăiat când era lună plină și adus din pădure într-o zi lucrătoare în care nu era post, astfel spunându-se că poarta va aduce noroc și va feri casa de toate nenorocirile. De asemenea, maramureșenii puneau bani, agheasmă și tămâie sub stâlpul care leagă pragul pentru a ,,nu se apropia ciuma”.

Porțile erau construite în general pe trei stâlpi solizi, ciopliți în patru fețe, legați în partea de sus printr-o grindă numită ,,fruntar”, peste care se sprijină ,,hăizașul”, un acoperiș larg.

Simboluri

Poarta, ca simbolistică, împarte răul de bine, zona sacră de cea lumească, trecerea pe sub poartă fiind un simbol în sine. Se presupunea că atunci când bărbații se întorceau acasă încărcați cu toate relele lumii, poarta îi purifica de boli și blesteme pentru a reveni curați alături de familiile lor. 

Poarta avea o însemnătate deosebită și o valoare spirituală profundă pentru țăranul maramureșean datorită elementelor atent sculptate, dar mai ales pentru complexitatea simbolisticii acestora.

Cele mai frecvente sunt simbolurile solare, embleme ale perfecţiunii şi regenerării. Acestea se împletesc deseori cu motivul crucii, care este nelipsit de pe porțile maramureșenilor marcând profund viața țăranului, care se ghidează după datinile creștine.

Un alt motiv des întâlnit pe porțile țărănești este cel al funiei, care ia diverse forme: cerc, cruce, colac. Funia răsucită este simbolul vieții și al morții, al binelui și răului.

Pomul vieţii este un alt motiv principal şi foarte vechi, simbol al vitalităţii, al ascensiunii spre cer, al rodniciei continue şi al vieţii veşnice. Legate de acest simbol sunt bradul, ramura de brad, frunza şi vasul cu flori.

Porumbelul, reprezentare a sufletului, a purității morale,  și cocoșul, simbol solar, care anunță, prin cântecul său, răsăritul soarelui și izgonește duhurile rele ale nopții sunt alte elemente regăsite pe design-ul porților.

În prezent, mai există câteva porți vechi care și-au păstrat semnificațiile de altă dată, însă  cele noi au componente decorative mult îmbogățite care și-au pierdut conotațiile inițiale.

0 comments
Post a comment